Povestea nuntii pe plaja din Cipru

Superba rochie de mireasa

Pe scurt, povestea nuntii noastre si a nostra: vroiam o nunta pentru ca stiam ca am regreta la un moment sa fi lasat momentul nemarcat cu acest eveniment si sa nu fi purtat superba rochie de mireasa. Nu era o dorinta din-aia arzatoare, pe care abia o stapaneam sau vreun proiect in care investeam de mica, din contra, era asa un to do la care ne gandeam pt cateva fractiuni de secunde sa renuntam… ma bucur enorm ca nu am facut-o.

Miri romantici

Aveam deja copilul, certificatul de casatorie, de vreun an… ambele, si nu puteam sa transmitem chiar emotia unei noi vieti impreune, ca, nah, we were kinda living viata noua impreuna de ceva timp. Mai aveam un mare avantaj – experienta unui botez… da, il facusem si pe-ala… si avea si maica-mea dreptatea ei:’la ce va mai trebuie nunta?!?’Asa ca am hotarat sa imbratisez ideea mirelui, care mi s-a parut outrageous la inceput – o nunta mica in afara tarii.

Plecam totusi de la o idee de nunta ceva mai grandioasa, cu un track record in familie de nunta cu 600 de invitati (sora-mea) asa ca initial nu mi s-a parut fezabila nunta in afara tarii, plus ca putea fi foarte costisitoare, daca nu ar fi fost asa determinat si dispus Vlad (mirele sot) sa investeasca timp si energie in logistica deplasarii si acomodarii. Astfel printre pretentiile parintilor de a invita datori si toata familia, lipsa de entuziasm sa ne pupam cu 100 si de invitati si sa ne preocupam de bunastarea tuturor si indecizia administratiei de la Palatul Mogosoaia de a plasa cort de nunta in fata palatului pentru nuntile din 2012, s-a conturat imaginea nuntii restranse in afara tarii. Doar prieteni apropiati, familie, DJ si fotografi…si multe altele.

Detaliile miresei

Ne lipsea cununia religioasa, si dintr-o chemare religioasa puternica (nu din partea noastra) nu putea fi decat dupa ritul ortodox, distanta nu putea fi foarte mare, sa nu plictisim oaspetii pe traseu, zbor direct, nici foarte scump, s-au redus optiunile doar la Grecia si Cipru – Grecia insulara – doar curse charter, nu puteam cere celor 50 de invitati sa-si ia vacanta in acelasi timp, o saptamana, ca le place, ca nu le place, so… Cyprus here we come: ortodox, zbor scurt, direct, nu cursa charter, vara lunga, deci timp sa ne organizam, ca era deja ianuarie si daca trecea 2012, chiar nu mai faceam nimic.

Prima vizita in Cipru – februarie 2012, dezolare totala – cea mai renumita statiune a lor – un fel de Mamaia iarna, exagerez, Mamaia de 1 mai, camere mici la hoteluri de 4*-5*, rigiditate in organizarea petrecerii de nunta dupa gustul nostru. Ultima optiune: un hotel boutique la 15 minute de aeroportul din Larnaca, intr-un sat retras, dar extrem de cochet si cu bun gust. Singurul cu beach bar pe plaja care iti permitea sa tii muzica mai tarziu de 12 noaptea… restul hotelierilor ne bagau in sala de lectura de la 12 sa petrecem in liniste… nu prea vazusera nunti romanesti pana la 7 dimineata. Si din fericire, norocul a fost cu noi tot timpul. Fotograf roman care locuia in Cipru, extrem de amabil si profesionist, personalul hotelului foarte ok, wedding plannerul si florist locale – foarte dragute, cam prost cu engleza si nu prea am stiut la ce sa ne asteptam pana nu am vazut, dar a fost foarte in regula. DJ – ok, cu muzica noastra, a lui… le-a combinat bine… aaa, si el tot roman.

Nunta in aer liber

Cele mai dificile momente au fost probabil de ordin logistic: cumpararea biletelor de avion, inchiriere masini, rezervat camere, cu prieteni care s-au mai lasat asteptati cu confirmarile si pana in ultimul moment. Rochia, ca si hotelul, a fost dorinta la prima vedere – vazuta pe site Pronovias, comandata fara proba, perfecta… absolut perfecta. Cred ca este mult mai usor sa alegi o rochie cand ai o tema a nuntii, cel putin in cazul meu, altfel, mi-ar fi fost foarte greu sa decid. Verighete din doi timpi si trei miscari – nu stiu daca am fost foarte hotarati sau avand tot timpul un copil cu noi care se plictisea usor, luam decizii mai repede, dar a functionat de minune; repetitii vals la noi acasa; ales flori, aranjamente din poze, masini de inchiriat, meniu, bauturi, toate prin mail, poze pe internet, dupa ora 21.00 cand adormea Sara (fetita noastra de 1 anisor la acel moment)

O nunta in Cipru. De ce nu?

Norocosi… asta este cuvantul care ne-a definit… petrecerea de bun venit de vineri seara a fost usor sabotata de intarzierea unui zbor low cost cu care au venit cam jumatate din oaspeti, dar nu a stricat nimic; sambata nuntii, nori multi amenintatori de care erau convinsi toti cipriotii ca prevad o mega furtuna (nunta era in aer liber, open space pe plaja, ploua de 3 ori pe an in Cipru si era absolut exclus sa se intample in octombrie, asa ne spusesera in februarie) , dar s-au spulberat, literalmente, cu primul dans (singura noastra repetitie de vals in costumatia de gala) in settingul nostru perfect.

Petrecerea a fost superba, cu cei aproape 50 de invitati ai nostri am reusit sa avem nunta visurilor noastre, pana la 7 dimineata, asa cum ne doream. A fost destul de greu, Vlad are mai multe motive sa se vaite decat mine, ca el a fost master plannerul, intre job, copil si alte taskuri de rutina consumatoare de energie, am fost cam vioara a doua la organizare, dar am fost atat de fericiti sa fim acolo cu familia si prietenii nostri, sa facem o nunta pentru noi si sa ne distram ‘ca la nunta noastra’ ca nici nu ne-am gandit vreun moment sa ne stresam pentru imperfectiunile inevitabile.